De ce am renunțat la facultate și de ce ar trebui să o faci și tu. (partea 1)

“Da, am renunțat la facultate. De ce? Îți voi spune imediat. Sunt mândră de asta? Absolut. Încurajez renunțarea la educație? În niciun caz. Atunci de ce scriu articolul ăsta? Ca să vă deschid ochii până nu e prea târziu.

*Voi scrie acest articol în două sau mai multe părți, pentru a nu scrie un roman întreg. Cine mă cunoaște, știe că nu pot vorbi sau scrie puțin.

De când am luat decizia asta (care nu a fost prea ușoară), foarte multă lume mă întreabă, mai mult sau mai puțin frapată, de ce am făcut asta și ce nu a mers bine. Multe nu au mers bine… din păcate și din fericire.

Si nu m-am hotărât să scriu acest articol, doar de dragul de a mai umple o pagină cu ceva scris, ci din cauză că în ultima vreme văd tot mai mulți studenți care au fost și încă sunt în situația în care am fost eu. Și asta m-a îngrijorat și mai mult, mai ales că eu credeam că sunt dintre puținii care au avut această problemă. Pe zi ce trece, însă, văd din ce în ce mai multe fețe îngrijorate sau stresate pentru că nu știu ce să facă și ce decizie ar trebui să ia.. De aceea, vreau să vin în ajutorul vostru.

Ca să vă fac o idee mai generală despre motivul pentru care am luat această decizie, voi începe prin a vă spune următoarele:

Am fost studentă un an de zile la Facultatea de Litere din cadrul Universității Babeș-Boliyai din Cluj-Napoca, la secția Chineză-Engleză. (Da, știu. Limba aia ciudată.) Și nu precizez facultatea unde am studiat pentru a o pune într-o lumină proastă, așa cum poate mulți ar insinua. Nu, departe de mine gândul. Însă vreau să împart cu voi aceasta pentru a vă ajuta să nu alegeți această facultate dacă nu e pentru voi.

Încă de când eram în clasa a șasea am visat să merg la această facultate pentru a studia limbile asiatice, mai ales Limba Coreeana, ca mai apoi să pot ajunge și în Coreea de Sud și să îmi pot clădi o carieră acolo.

Și acum poate mă veți întreba: “Și de ce nu te-ai dus la Coreeană?” Răspunsul e: pentru că nu intrasem la buget acolo. Și cum nu voiam să îi chinui pe ai mei cu taxa, plus celelalte cheltuieli care ar fi venit pe deasupra, am ales să mă duc la chineză, fiindcă acolo intrasem la buget.

Și atunci UNDE E PROBLEMA?

Ei bine, probleme au fost mai multe. Dar aș putea spune că au fost trei motive principale pentru care nu a mers nimic bine pentru mine la această facultate.

1. Nu m-am interesat destul de bine în legatură cu facultatea;
2. Nu am luat în calcul alte opțiuni;
3. Știam de la bun început că nu îmi va plăcea, dar tot m-am dus acolo, de teamă să nu spună alții ceva.

Și uite așa, din cauza acestor motive, aparent inofensive, am ajuns să îmi regret amarnic una din cele mai importate decizii din viață.

Așa că vă voi povesti puțin din experiența mea ca studentă și de ce e important să îți alegi cu foarte mare grijă facultatea la care mergi, în special dacă vrei să faci acei trei, patru sau șase ani să conteze. Dar obiectivul principal al acestei postări e să vă ajute pe voi, cei care sunteți în impas și poate vă e frică să renunțați și să încercați ceva diferit.

Știu că e stresant să iei o decizie ca aceasta la, poate, nici 18 ani. Este dificil să știi de la vârsta asta pe ce cale să o apuci și ce vrei să faci în viață și dacă într-adevăr calea pe care o alegi este cea care e potrivită pentru tine. Și sunt ferm convinsă, că peste tot în lume, este foarte mic procentul celor care știu sigur ce vor în viață la așa o vârstă fragedă și care reușesc în domeniul pe care îl studiază.

Și, din pacate, la noi în țară, capitolul “ajutor și ghidare pentru viitorii studenți” are extrem de multe lacune. Părinții sunt la fel de puțin informați precum copiii, profesorii, de asemenea, te pot ajuta foarte puțin.

Pentru mine, decizia de a continua studiile a venit în urma unei perioade destul de grea în clasa a XII-a. Aveam parte de stres din cauza bacalaureatului, au apărut nenumărate probleme în viața mea personală și părea că totul o ia la vale. Așa că, mă decisem la un moment dat să nu mă duc la facultate. Nu mă simțeam în stare să continui în același ritm. Însă această idee a fost, evident, primită mai puțin bine de anumite persoane din jurul meu. Și evident că fraza “tu ești fată deșteaptă, cum adică să nu faci facultate?” apărea de fiecare dată când spuneam că nu vreau să continui cu studiile. Cel puțin nu exact în același an cu absolvirea liceului.

Așa că am ajuns să merg la pregătirile facultății de litere pentru examenul de admitere și să mă pregătesc sufletește pentru tot ce urma.

A venit și ziua în care să merg la înscrieri. Mă aflam pe holul principal al facultății și atunci am avut primul sentiment de nesiguranță și simțeam că ceva nu era la locul lui. Și acel ceva eram eu. Evident, nu am dat importanță acelui sentiment pentru că mi-era teamă să nu-mi dezamăgesc părinții și profesorii, dar și din cauză că eram în locul în care visam să fiu încă de la 10 ani.

Ziua examenului a fost un chin pentru mine. Dormisem doar o jumătate de oră în noaptea de dinainte de examen (și asta din cauză că am mâncat ce nu trebuia cu o zi înainte și am facut indigestie… ura!~), aveam dureri groaznice de stomac și îmi era frig. Evident, și procentul de concentrare în acea zi a fost aproape de 0. (Și aici, un sfat: aveți mare grijă ce mâncați cu o zi înainte de orice examen, mai ales dacă sunteți firi emotive.)

Eram oarecum dezamăgită de faptul că se întâmplase asta, însă nu atât de mult pe cât mă așteptasem.

Au trecut cumva săptămânile, iar rezultatele examenelor au fost exact așa cum mă așteptasem: nu am intrat la buget unde mi-am dorit, însă am intrat la a doua opțiune: limba chineză.

Încă îmi amintesc ziua în care stăteam la masă cu părinții mei, căutând rezultatele pe internet, ei cu sufletul la gură și eu… sincer nici nu-mi amintesc nimic în afară de faptul că știam că am dat-o-n bară.

provoke-online.com

Nu știu ce a fost în capul meu când am decis să mă duc la chineză, știind clar că nu îmi va plăcea și că va fi un chin. Însă înaintea mea era necunoscutul și am încercat să nu gândesc negativ încă de la început. Întrebarea “ce poate fi așa rău?” m-a decis. Și asta e o întrebare care nu ar trebui să fie pusă în legătură cu viitorul tău. Întrebarea asta arată că nu vrei ceva, că nu ești sigur, că ești conștient că nu va fi pe măsura așteptărilor, dar tot vrei să sari în băltoacă, crezând în mod naiv că nu te vei uda nici măcar un pic.

Îmi confirmasem locul și îmi mai rămâneau încă două luni de vacanță. Majoritatea persoanelor pe care le știam abia așteptau să meargă la facultate. Și asta ar trebui să fie reacția pe care o are un viitor student care e convins că a ales ce-i place. Ei bine, un al doilea semn pentru mine a fost faptul că nu am fost entuziasmată nici măcar o secundă de faptul că urma să încep studiile universitare în mai puțin de două luni. Gândul că nu intrasem la coreeană încă mă urmărea și faptul că am ales ceva ce urma să ma compromită mă neliniștea.

Încercasem chiar să vorbesc despre asta cu părinții și cu alte câteva persoane, pentru că, într-o oarecare măsură, îmi dădusem seama că nu am făcut o alegere bună.

Însă, ca și în liceu, ideea de a mă răzgândi nici nu putea fi luată în discuție. Așa că mi-am luat inima-n dinți, bagajele în spate și m-am mutat la Cluj.”

That was all she wrote!~

Mulțumesc pentru că ai citit această primă parte a articolului!~ Stai pe-aproape pentru partea a doua!~

Până atunci, multe îmbrățișări! (っ◔◡◔)っ ♥

Articole similare

De ce am renunțat la facultate și de ce ar trebui să o faci și tu (2)

“Bine ai revenit! Am decis în sfârșit să continui acest articol că, iată-mă în 2020 și eu tot nu am scris nimic încă pe blog. Ups… În prima parte a…

by Bianca Chis January 28, 2020January 15, 2021

De ce am renunțat la facultate și de ce ar trebui să o faci și tu (concluzii)

“Bună, bună, dragii mei cititori. Scriu această ultimă parte a trilogiei de articole legate de viața mea la facultate cu mult extaz. Nici nu știți ce bucurie m-a inundat când…

by Bianca Chis January 29, 2020May 2, 2020